Clivajul dintre generații: Cum și de ce lipsa tinerilor decridibilizează un protest

Antena 3

Orice protest merită apreciat indiferent de motive întrucât este o formă de exprimare liberă și arată implicarea cetățenilor în anumite situații, iar când protestul are ca țintă un președinte ca Băsescu sau un premier ca Ponta eu zic că merită aceleași aprecieri la pătrat. Dar ce te faci când protestul tău riscă să se întoarcă împotriva ta? Atunci când încerci (indiferent dacă ai sau nu dreptate) să scoți lumea în stradă pentru o cauză, iar mesajul tău este acceptat disproporționat în funcție de vârstă înseamnă că mesajul tău nu este suficient de puternic (bine argumentat).

Nu, bătrânii din imagine nu sunt singurii votanți din România care au o problemă (justificată) cu Băsescu Traian, sunt mulți alții care l-ar vrea pe marinar plecat, aproximativ 7 milioane. Dar uite că nu toți preferă să se asocieze cu un anumit curent politic pentru realizarea acestui scop. Asta spune multe despre relația politicului cu electoratul.

Observați cum bătrânii sunt dispuși să se eticheteze cu diverse formațiuni politice sau media. Vreți un exemplu? Priviți cu atenție pe stradă, câți tineri au articole de îmbrăcăminte cu sigla unor partide? Sau câți dintre ei poartă pungi cu sigle PSD, PNL, PDL, PLM ? (ultimul nu e partid încă, dar mă gândesc serios la asta). Ei dar câți bătrâni își cară castraveții și roșiile acasă în pungi cu sigla ………. (și aici completați voi pe linia punctată aceleași partide menționate mai sus). Simbolurile electorale sunt mult mai vizibile în rândul celor cu vârste înaintate, tinerii folosindu-le doar în manifestații și doar dacă fac parte din formațiunile respective.

De ce sunt tinerii mai sceptici sau cel puțin reticenți?

Formațiunile politice din România nu au capacitatea de  a convinge tinerii să se alăture unui anumit curent. Faptul că nu sunt prea mulți tinerii dispuși să se plimbe alături de Antena 3 de exemplu nu îi face automat băsiști ci lipsiți de motivație. Antipatia față de Băsescu există din motive foarte evidente, dar diferența dintre bătrâni și tineri este răspunsul la întrebarea: Ce urmează după Băsescu? Un răspuns incert la această întrebare te ține departe de orice manifestare politic-publică, în timp ce un răspuns promt te scoate în stradă. Asta pentru că motivația de a ieși în stradă are o dublă valoare, cea negativă care îți spune împotriva a ce lupți, și cea pozitivă care îți spune pentru ce lupți. Această ultima dimeniune este cea care conferă speranță, așa cum în 1989 pe lângă Jos Ceaușescu, românii strigau și alte lucruri, acele lururi la care sperau precum:  Libertate, Democrație, ( visând la blugi, kent, gumă filme bune etc) sau Mulțumiri lui domnu’ Bush că ne-a scăpat de ruși. 

Partea constructivă a antipatiei lipsește, tinerii vor să scape de Băsescu, dar nu votează cu Ponta, oricât a încercat PSD să se rebrenduiască (ciudat cuvând…) ba prin numirea lui Ponta care ar fi trebuit să întinerească imaginea PSD, fie prin alianța cu PNL după ideea lui Anthony Giddens (Ponta zice că urmează modelul lui Tony Blair, dar ideea aparține lui Giddens, Tony Blair doar a pus în practică ideologia lui Giddens vezi pe google Third Way). În fine trecând peste mica paranteză, tinerii nu prea se alătură vreunei mișcări politice, pentru că niciuna nu are defapt capacitatea de convingere necesară. Bătrânii cu sau fără voia lor se află într-un sistem de gândire foarte diferit, pentru ei contează foarte mult asigurarea din partea statului a nevoilor primare, hrană, adăpost, pensie etc. întrucât așa funcționa filosofia marxistă, De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi! Ideea lor electorală este ca politicul să le ofere ceva material oricât de mic, pentru că în mintea lor dacă li se oferă azi o masă, înseamnă că partidul/candidatul poate răspunde nevoilor și o va face deci merită voturile. Bătrânii au fost antrenați în ultimele decenii să se raporteze constant la stat, în mintea lor statul este cel care trebuie să le asigure o serie de lucruri și tot statul este cel care trebuie să dețină principalele surse economice (adică sunt reticenți la privatizări).

Pe tineri este mai greu să îi convinși cu o astfel de strategie electorală, iar asta se datorează clivajului foarte mare dintre generații apărut odată cu sfârșitul comunismului în România. Cetățenii educați în sistemul patronat de N. Ceaușescu au rămas cu instinctul de a se concentra pe baza piramidei lui Maslow, de a se mulțumi cu o singură sursă de informare și de a conserva în timp acelaș sistem de gândire. În consecință bătrânii sunt mai dispuși să răspundă chemărilor politico-sociale, precum meeting-uri,  marșuri, plimbări etc. dar sunt și mai consecvenți, rămân loiali aceleiași formațiuni pe o perioadă îndelungată. În contrast, tinerii au posibilitatea și sunt mult mai predispuși să consulte mai multe sursele de informare și să își formeze propriile concluzii. Prin faptul că nu au fost supuși unui sistem la fel de opresiv precum cel socialist și prin faptul că sunt conectați la o serie mai diversă a surselor de informare precum internetul, și-au format instinctul de a chestiona orice informație și în consecință sunt mult mai puțin înclinați spre populism și consecvență. Asta înseamnă că dacă îi câștigi pe bătrâni rămân ai tăi pe viață, în timp ce pe tineri îi poți pierde foarte ușor.

Strategia de marketing adopdată de Antena 3 odată cu confiscarea proprietăților, este consecvența în discurs (explicată fie prin imposibilitatea schimbării radicale a unor opinii fie prin urmărirea anumitor scopuri politice) la care se adaugă victimizarea. Teoretic această tactică este una foarte inteligentă în măsura în care consecvența unui discurs împotriva puterii poate explica un act politic agresiv, iar victima rezultată este martirizată și îndrăgită de populație. Dar unde este greșeala de calcul? Compasiunea și implicit susținerea acțiunii provin în cea mai mare măsură din partea aceea de public care folosește o sursă unică de informare, adică exact publicul cu o vârsta înaintată (fără a generaliza), așa se explică de ce spre deosebire de acțiunile de protest din trecut, media de vârsta a simpatizanților și participanților este mai mare, intrând în contrast cu vârsta organizatorilor. În acelaș timp, prezența în proporție foarte mare a acestui segment de public și lipsa relativă a segmentului publicului tânăr tinde să decridibilizeze manifestarea și în consecință acțiunea de victimizare s-ar putea întoarce pe termen lung împotriva organizatorilor și a sectorului din mediul politic care beneficiază direct sau indirect de susținrea acestora. Ideea de bază este că o manifestare ce se vrea a fi tinerească dar la care îți participă un număr dominant de bătrâni în comparație cu tinerii îți șifonează imaginea prin contrastul de vârsta dintre organizatori și participanți și prin lipsa de susținere din partea părții cele mai dinamice și informate din populație.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s